Arhive pe categorii: Ganduri …

Acceptarea si respectul de sine

Ani la rand m-am luptat cu felul in care aratam. Propriul meu corp devenise cel mai mare dusman al meu. Il tratam urat, il subapreciam si cateodata il uram. Il consideram vinovat pentru propriile mele nemultumiri si neputinte. Asteptam sa se transforme in ceea ce eu voiam, dar fara niciun efort din partea mea. Il subalimentam, il privam de somn si activitate fizica, de nutrienti, minerale si vitamine si il puneam sa care angoasa emotionala in care ma aflam. 15 ani m-am luptat cu el. L-am considerat vinovat pentru esecurile mele, pentru lipsa mea de incredere si pentru toate problemele medicale pe care le-am avut.

In tot acest timp, in care l-am disconsiderat si l-am injosit, el a continuat sa se lupte pentru mine.

La un moment dat mi s-a spus ca sunt suspecta de TBC, apoi de cancer la plamani. Nu era nici una, nici alta. Era un amarat de os de peste pe care-l inghitisem copil fiind si care intrase pe caile aeriene, plasandu-se in plaman. Mi l-au scos, alaturi de lobul drept. Intre timp, corpul meu a avut grija sa regenereze plamanul drept ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic. Acum, tot ce a ramas este o cicatrice mare, pe care am vrut s-o acopar printr-un tatuaj, pentru a nu atrage privirile, intrebarile si mila oamenilor. Mi-am dat seama insa ca victoria in viata nu trebuie acoperita. Am supravietuit cand sansele erau impotriva mea iar acest lucru nu reprezinta in niciun caz o rusine. Acum imi port cicatricea cu mandrie.

Acum cativa ani mi s-a spus ca am contactat virusul (hepatitei) C. Din start mi s-a spus ca daca am anticorpii in sange, inseamna ca automat am si hepatita C. Dupa cateva saptamani de asteptare dupa rezultatele testelor, mi s-a spus ca, printr-o minune, corpul meu a reusit sa se vindece singur, ramanand in urma doar anticorpii, martori ai infectiei trecute. De atunci imi repet anual analizele pentru a ma convinge ca nu a fost doar un vis frumos. Dar sunt bine. Corpul meu a avut grija de asta.

Apoi, dupa ani de postura proasta si activitate fizica minima, mi s-a spus ca cele 2 regiuni ale spatelui (lombara si cervicala) beneficiaza de niste minunate deshidratari ale discurilor si inflamatii zonale. Mi s-a recomandat gimnastica medicala zilnica pentru tot restul vietii, medicamente si daca situatia progreseaza, operatie. Initial am suferit o adevarata trauma la gandul ca trebuie sa depun atat de mult efort: sa ma misc mai mult, sa transpir, sa fac febra musculara. Dar in cele din urma am realizat ca exact de asta avea nevoie spatele si implicit corpul meu. Am renuntat de mult la medicamente si nu fac in fiecare zi gimnastica medicala. Mi-am diversificat activitatile fizice astfel incat sa-mi ofer cat mai multe beneficii fara a ma extenua sau accidenta. Si sunt bine, foarte bine chiar. Cu fiecare zi care trece corpul meu devine mai puternic. Mai rapid, mai mobil, mai multumit …

Dupa 15 ani am invatat sa imi apreciez corpul si tot ceea ce a facut pentru mine. In ciuda neglijarii, m-a sustinut si m-a ajutat sa devin persoana care sunt astazi. Iar acum este randul meu sa-i ofer, intr-un tarziu, tot ceea ce are nevoie. Acum suntem 1, functionam ca 1 si luam decizii ca 1. Acum imi ascult corpul si il respect. De fiecare data cand gresesc, primesc semnale de alarma, pe care inainte nu stiam cum sa le interpretez.

Imi place de corpul meu. Cu toate vergeturile, cicatricile si zonele netonifiate pe care nu le puteam suporta inainte. Corpul meu este cel mai bun martor al vietii mele. El imi permite sa fac ceea ce imi doresc si ma ajuta atunci cand cred ca nu mai pot continua. No more self hating.

Anunțuri

Canapea pentru 2 maidanezi

Iata ca am vazut-o si pe asta: 2 caini maidanezi si-au creat propria canapea 🙂

O fi fost din cauza frigului? Sau pur si simplu e noua metoda de marcare a teritoriului?

Caini maidanezi pe o masina

Caini maidanezi pe o masina

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tradarea, inchisoarea iertarii

As vrea sa pot ierta. Sa intorc celalalt obraz si sa astept urmatoarea lovitura. Sa accept tradarea, s-o iert si s-o uit. Dar nu cred ca pot. Nu cred ca sunt o persoana atat de buna incat sa trec peste asa ceva, mai ales cu zambetul pe buze. Desi mi-o doresc … spre binele si linistea mea. Dar stiu ca nu pot. Si atunci ce ramane de facut …?!

Acum cativa ani, in goana mea nebuna de a citi cat mai mult, m-am lovit de o afirmatie care m-a ajutat de-a lungul timpului foarte mult in situatiile dificile: „Si maine este o noua zi” (Pe aripile vantului – Margaret Mitchell). Intotdeauna cand m-am simtit rau am sperat ca ziua ce urma o sa fie o zi mai buna. Am luptat ca sa o fac mai buna. Asta pentru ca mereu am crezut ca destinul ti-l faci singur, prin alegerile facute.

Iata insa ca raza mea de speranta paleste in fata Tradarii. Lasand la o parte durerea pe care o simti atunci cand pierzi pe cineva drag, nu cred ca mai exista alt sentiment la fel de apasator precum cel de tradare si abandon. Sa fii tradat de persoana de la care niciodata nu te-ai fi asteptat la asa ceva, persoana pe care o iubeai si in care aveai incredere, sa-ti fie intors spatele fara cea mai mica parere de rau, este ceva ce nu as dori nimanui.

Cred insa ca timpul vindeca si cele mai adanci rani. Sper ca intr-o zi sa pot spune cu tot sufletul „Te-am iertat” …

Tehnologia – Bat-o vina!

Vizionand clipul de mai jos nu mi-a venit sa cred in ce hal au ajuns unii oameni din cauza tehnologiei … Cum se poate ca la o melodie ritmata, cantata de nimeni altul decat Justin (unul dintre cei mai buni performeri din punctul meu de vedere) nimeni sa nu cante sau sa danseze, sau cel putin (daca ma astept la prea multe) sa aplaude?! Si totul doar ca sa poata filma cu telefonul mobil …

Nu cred ca am vazut vreodata vreun public atat de prost. Oare chiar e mai important sa stai rastignit cu o mana in sus ca sa fii sigur ca prinzi momentul decat sa te distrezi, sa simti muzica si sa-i arati artistului care canta pentru tine respectul si admiratia cuvenita …? Asta cu atat mai mult cu cat videoclipul, fiind filmat in cadrul emisiunii Jimmy Kimmel, ar fi fost sigur incarcat pe YouTube.

Dar se pare ca pentru unii e mai important sa poata dovedi ca l-au vazut pe Justin cantand decat sa se simta bine …

Trist …

Chicken McNuggets la microscop

Daca v-ati intrebat vreodata cum arata carnea de la McDonalds la microscop (cine se intreaba asta?!) iata ca a aparut si raspunsul:

 

Campanie anti-like

In cautare de stiri si alte informatii interesante, iata ca am gasit o campanie cu un mesaj puternic, care sper sa si aiba succesul scontat.

campanie anti-like

Mai multe detalii aici

Reclama Swisse – Nicole Kidman

Navigand pe internet am dat peste o reclama care mi-a placut foarte mult:

Nicole Kidman s-a numarat mereu printre preferatele mele, iar in acest spot mi se pare ca arata absolut fenomenal.

De mult nu am mai vazut o reclama atat de plina de energie, si in acelasi timp „pasnica”, linistitoare,  care sa-mi confere o stare de bine, de relaxare … iata insa ca se poate si fara nuditate, efecte speciale si mult zgomot.

Toane Raw

O reteta raw pe zi

The Fierce Banana

Boring monkeys should fear me!

Ligia Pop

Autor, Raw Chef, Consultant Nutriție

someoneDIDthis

If you do something do it properly or don't

Tamboi's Blog

Just another WordPress.com site

Ink4thought

Life's journeys

DIYro: Fă-o chiar tu!

DIY în limba română

JOS GATITUL

clorofila cu lamaie