Arhive pe categorii: Destinatii

Varful Moldoveanu – Valea Rea | Drumetie

20170826_161428.jpgUnul dintre obiectivele pe 2017 a fost sa ajungem pe varful Moldoveanu.

Din 2016, de cand am cazut in patima mersului pe munte, ne-am dorit foarte mult sa facem creasta Pietrei Craiului si varfurile Moldoveanu si Negoiu. Atat eu, cat si sotul meu, ne bucuram de fiecare traseu pe care-l facem, indiferent de gradul de dificultate sau zona geografica. Cu toate acestea, parca Piatra Craiului si Fagaras ne-au facut inca de la inceput cu ochiul.

Astfel, dupa cateva ture de hiking de antrenament, ne simteam nerabdatori sa ajungem in Fagaras si sa ne convingem singuri daca pozele pe care le tot vedeam pe diverse bloguri si pe retelele de socializare nu sunt photoshopate. Nu de alta, dar unele pareau din alta lume.

Ne interesam asadar de variantele de acces si decidem sa mergem pe cel mai scurt traseu, cel prin Valea Rea. Ne cautam din timp cazare, verificam prognoza meteo (au fost 30+ grade in satul Slatina si 12 grade pe Moldoveanu in ziua drumetiei), ne documentam cu privire la traseu si plecam optimisti la drum, voiosi si increzatori ca ne asteapta o experienta unica, pe care sigur ne-am dori sa o repetam si a doua si poate chiar a treia oara.

Experienta s-a dovedit a fi intr-adevar unica, dar uneori socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ sau, cu alte cuvinte, am inceput bine dar ne-am cam poticnit pe parcurs.

Inca de la inceput trebuie sa spun ca traseul in sine este unul foarte solicitant. Se poate parcurge de oricine cu o conditie fizica medie spre buna, fara frica de inaltime si cu un minim de echipament de munte (cel putin bocanci sau pantofi de hiking; noi am avut si geci + pantaloni waterproof + pelerine de ploaie) – am vazut inclusiv copii (12-13 ani) si oameni mai in varsta. Cu toate acestea, urcarea este sustinuta, pe alocuri abrupta, plina de grohotis, doar prin zone descoperite (cu exceptia celor 10-15 minute prin padure de la inceput) si cu destul de multe portiuni de gol alpin (dupa Portita Vistei).

Peisajul iti ia de multe ori respiratia si te indeamna la pauze lungi, dar cum vremea poate fi foarte capricioasa pe munte, cred ca e mai prudent sa te tii de traseu fara opriri prea lungi si poate sa o lasi mai moale pe coborare, dupa ce ai trecut de partile mai solicitante.

Stana lui Burnei – Caldarea Vaii Rele

Stana-lui-Burnei.jpg

Stana lui Burnei

Traseul incepe cu 10-15 minute de plimbare prin padure, dupa care continua cu prima urcare sustinuta (primul munte, asa cum i-am spus noi).

Noi am ajuns in varf, la Caldarea Vaii Rele, in aproximativ 3 ore, cu opriri scurte si dese, atat pentru poze, cat si pentru odihna.

Desi traseul este, dupa cum spuneam, destul de solicitant, cel mai mare disconfort l-am simtit de la caldura si de la faptul ca nu gaseai nici macar un metru de umbra unde sa te racoresti.

Intr-o zi de vara poti face usor insolatie si/sau arsuri solare daca nu iti iei masuri de precautie. Noi am avut sepci + bandane cu SPF si am aplicat lotiunea cu protectie solara de cateva ori. Cu toate acestea, sotul meu s-a trezit seara cu o frumusete de dunga rosie pe gat, probabil acolo unde nu a insistat cu lotiunea cu SPF.

IMG_0983.JPG

Privire spre Stana lui Burnei

 

Caldarea Vaii Rele – Portita Vistei

Caldarea Vaii Rele este de o frumusete aparte si ofera pentru prima data pe traseu o panorama superba catre varfurile Vistea Mare, Moldoveanu, Rosu, inclusiv catre refugiul Vistea.

20170826_164648.jpg

Caldarea Vaii Rele

20170826_162851.jpg20170826_164202.jpg

 

 

 

 

20170826_112720.jpg

Tot aici, la aproximativ 20 de minute de Caldare, se afla lacul Iezerul Triunghiular, in jurul caruia erau si cateva corturi.

20170826_153233.jpg

Lacul Iezerul Triunghiular

Traseul continua cu o noua urcare, mai usoara si mai scurta decat prima, la finalul careia incepe ascensiunea spre varful Vistea Marea.

Avertizare: Intr-o zi calduroasa ai sanse mari sa te deshidratezi, mai ales daca nu vrei sa cari foarte multa apa si nici nu te atrage paraul cu apa potabila din Caldarea Vaii Rele. Noi (2 persoane) am avut doar 2,5l de lichide la noi (dintre care 2l de apa) si a fost insuficient. Am ramas fara apa pe coborare, dar mai ales pe aceasta portiune am simtit din plin nevoia de apa in plus. Cred ca ar fi trebuit sa avem in jur de 4l ca sa ne fie ok. Sa ne fie invatatura de minte …

Portita Vistei – Varful Vistea Mare

20170826_125327.jpg

Din Portita Vistei incepe urcarea pe stanci spre varful Vistea Mare. Desi ascensiunea este mai dificila comparativ cu portiunile anterioare, se poate urca atat cu bete de trekking, cat si cu ajutorul mainilor.

Vistea-Mare.jpg

Poteca spre varful Vistea Mare

urcare-Vistea.jpg

Am intalnit inclusiv 1-2 catei pe traseu, deci probabil ca zona este accesibila si pentru ei 🙂

Noi am nimerit aglomeratie inca de pe aceasta portiune, dar exista locuri in care te poti da la o parte astfel incat sa faci loc celor mai grabiti sau celor care coboara.

Desi nu ma omor dupa urcari in general, acest tip de ascensiune, pe stanci, este unul dintre preferatele mele. Nu este nici foarte greu, dar nici foarte usor si iti trezeste toate simturile, mai ales daca alegi sa mergi intr-un ritm mai alert.

Daca nu ai bete, iti pot fi de folos si manusile de alpinism, desi sunt mult mai utile pe urmatoarea portiune, de la varful Vistea spre varful Moldoveanu, pe zonele de lanturi.

Varful Vistea Mare – Varful Moldoveanu

20170826_144940.jpg

Traseu de creasta spre varful Moldoveanu

poteca-Moldoveanu.jpgDesi indicatorul de pe Vistea Mare arata 15 minute spre varful Moldoveanu, noi cred ca am facut vreo 30 minute, daca nu si mai mult. A fost foarte aglomerat – din cauza potecii inguste si a portiunilor cu lanturi, unde la un moment dat se facusera niste cozi de 15-20 de persoane.

Drumul in sine, fara aglomeratie, cred ca ar putea fi facut in 15-20 de minute.

Poteca arata ca in poza din dreapta, in stilul caracteristic crestei. Din pacate nu am avut cum sa fac poze la portiunile cu lanturi din cauza ambuteiajelor. De altfel, pe prima portiune de lanturi aveam inca betele de trekking nestranse si am avut nevoie de ajutor de la un alt turist pentru a putea trece cu ele. Nu va recomand sa procedati ca mine ci sa vi le strangeti de la inceput. Pe partea aceasta chiar nu mi se par necesare.

Din cauza aglomeratiei nici in varf nu am stat mai mult de 5 minute. Erau multi oameni si tot veneau si nu prea era loc, asa ca am preferat sa ne intoarcem. Senzatia insa de a te afla pe cel mai inalt varf din Romania este super faina iar peisajele sunt superbe.

20170826_141149.jpgvarful-Moldoveanu.jpg

 

 

20170826_144119.jpg

 

 

 

 

 

Per total, am facut in jur de 5 ore de la Stana lui Burnei pana pe varful Moldoveanu. Indicatorul arata 3-4 h, ceea ce nu mi se pare deloc realist, mai ales daca e aglomerat si foarte cald.

Nu ne-am grabit mai deloc, am facut multe pauze mici de poze si de odihna si 3 pauze mai mari, cam de 10-15 de minute fiecare.

Pe Strava, am obtinut un timp total de miscare de 4 ore, ceea ce inseamna ca jumate din cele aproape 8 ore am stat 🙂

Varful Moldoveanu – Stana lui Burnei (tot prin Valea Rea)

Coborarea am facut-o tot prin Valea Rea, ne-a luat in jur de 3h (cu opriri) si ne-a dat multe dureri de genunchi (mie mai ales). Betele de trekking si genunchierele m-au ajutat sa ajung inapoi la masina – nu cred ca as fi putut altfel sa parcurg nici jumatate din coborare.

Eu, personal, ma stiu cu probleme la genunchi, deci ma asteptam la o coborare solicitanta. Dar mi-au ajuns la urechi impresii asemanatoare si de la ceilalti drumeti.

20170826_164209.jpg

Per total, trebuie sa recunosc ca am subapreciat traseul spre Varful Moldoveanu prin Valea Rea si ca dupa ce am ajuns inapoi la pensiune am lesinat repede 🙂 A doua zi ne-am trezit cam rigizi si cu ceva febra musculara.

Acces Stana lui Burnei

Noi am incercat sa ne cazam cat mai aproape de minunatul drum forestier, asa ca am plecat la 06:30 dimineata din Slatina. Nu ne asteptam sa fie mare trafic la ora aceea, dar ne-am inselat – au fost foarte multe masini pe parcursul celor aproximativ 2 ore pana la stana. Cand am ajuns, zona de parcare era plina pe cateva sute de metri asa ca ne-am parcat destul de departe, nedorind sa ne inghesuim, mai ales ca tot veneau masini si era greu de intors masina din cauza drumului foarte ingust pe alocuri.

In privinta drumului, nu cred ca o sa mai mergem pe acolo prea curand. Poate dupa ce se reabiliteaza. Ca si accesibilitate, drumul se poate face cu orice tip de masina, atata timp cat se acorda putina atentie pe portiunile pline de cratere. Am vazut BMW-uri (unul a si facut pana) + Audi, Tico si Skoda. Dar drumul este prost: plin de gropi, denivelari, alunecari de teren, lemne si resturi.

Din fericire nu am intalnit niciun camion, fiind sambata (se pare ca in weekend defrisarea ia o pauza), dar ceilalti turisti au facut din drumul si asa plin de gropi si denivelari un calvar si mai mare. Dimineata oamenii erau probabil mai odihniti si mai rabdatori si se deplasau destul de ok (20-30-40 km/h); seara insa, la intoarcere, erau atat de agitati incat mergeau cu 45-50 km/h, ridicand tot praful si nepastrand distantele regulamentare pe un drum atat de prost, in care tot timpul trebuie sa pui frane bruste din cauza gropilor (destul de mari si adanci pe alocuri). Noi am mers destul de constant, cu 30 km/h pe portiunile mai ok si 15-20 km pe portiunile pline de gropi. Chiar si asa din cand in cand ne simteam ca ne deplasam cu viteza unei carute cu o roata. Cele aproximativ 2h dus + 2,5 h intors au fost tortura pura. Am tinut-o intr-un hopa-topa, sus-jos continuu.

Impresii finale

Desi destul de solicitant, traseul spre varful Moldoveanu prin Valea Rea este absolut superb si alegerea perfecta pentru cine cauta un traseu rapid, de o zi, spre cel mai inalt varf din Romania. Noua ne-a placut atat de mult incat probabil la anul o sa incercam si varianta prin Balea Lac, tot traseul de o zi.

Si ne-am convins, pozele nu era photoshopate 🙂

De vizitat in zona

Pentru ca aveam cateva ore la dispozitie in ziua de dinaintea drumetiei, am decis sa vizitam Manastirea Corbii de Piatra din Jgheaburi si lacul Invartita (Nucsoara), din comuna cu acelasi nume.

20170825_155133.jpg

20170825_162747.jpg

Zona este foarte frumoasa si inclusiv o plimbare pe dealurile Slatinei iti lasa amintiri faine.

20170825_191516.jpg

Spor la hiking!

Anunțuri

Destinatie de weekend: Manastirea Cernica

Cand locuiesti in Bucuresti, este weekend si afara este o frumusete de vreme, nu ai foarte multe optiuni: fie te duci in mall, fie te duci in parc, fie stai in casa. Cum ultima varianta nu mi se potriveste deloc iar la prima nu as apela decat din necesitate, am decis (eu + una bucata prieten) sa iesim la plimbare. Ca sa fiu mai specifica, mentionez si momentul: weekend-ul trecut.

Din pacate sau din fericire, depinde din ce punct de vedere privesti, parcurile din Bucuresti sunt mai mult decat foarte aglomerate. Cum da o raza de soare, toata populatia capitalei se buluceste in parcuri: la un mic, la un gratar, la o bere, la o partida de fotbal sau de badminton, la un picnic sau de ce nu, la un pescuit (chiar langa semnul „Pescuitul interzis”). Grav este ca, daca te hotarasti totusi sa dai o tura printr-un parc gasesti: 0 locuri de parcare, 0 banci libere, 0 locuri la terasa sau restaurant si, evident, coada de 20 de persoane la gogosi.

Pentru a evita toate cele sus mentionate, am hotarat sa mergem putin in afara Bucurestiului – la manastirea Cernica. O idee foarte buna … In lipsa aglomeratiei, manastirea Cernica este o adevarata oaza de relaxare.

Peste drum de padure si inconjurata de lacul Cernica, nu ai zice ca la doar cativa km de Bucuresti, exista un astfel de loc. Pozele cred ca vorbesc singure:

DSCN2581 DSCN2587 DSCN2605 DSCN2612 DSCN2616 DSCN2618 DSCN2620 DSCN2625 DSCN2642

Toane Raw

O reteta raw pe zi

The Fierce Banana

Boring monkeys should fear me!

Ligia Pop

Autor, Raw Chef, Consultant Nutriție

someoneDIDthis

If you do something do it properly or don't

Tamboi's Blog

Just another WordPress.com site

Ink4thought

Life's journeys

DIYro: Fă-o chiar tu!

DIY în limba română

JOS GATITUL

clorofila cu lamaie