La interviu

Astazi am fost la un interviu de angajare (primul dintr-o serie de 4).

Companie mare, job description pompos, sediu recent renovat, recruiter-ul imbracat office-casual. Toate bune si frumoase. Am incercat sa fac impresie buna (imbracata office, fara machiaj tipator sau bijuterii prea funky), raspunzand la zambet cu zambet si la intrebari ca si cand as fi cel mai potrivit candidat. Ca o mica paranteza, daca nu stii ce isi doreste o companie de la un potential angajat, citeste cu atentie job description-ul  si incearca sa cauti printre randuri cuvintele cheie: team-player, communication skills, ambitios, creativ, etc. si apoi pune accentul pe aceste calitati la interviu.

Revenind: conversatia curge frumos, fara intrebari de baraj, idioate sau indiscrete – incep sa-mi fac sperante ca poate cumva, este compania potrivita pentru mine. Nici macar nu am fost intrebata „Ce stii despre noi?”, cu toate ca facusem un research strasnic si aveam cu ce sa impresionez. Asta e, riscurile meseriei, iti mai pierzi timpul si cu research-ul, dar mai bine asa decat sa stai sa te uiti in ochii recruiter-ului si sa spui: „Ahh …. pai … sunteti o companie mare .. si mi-am dorit intotdeauna sa lucrez aici”. Deci, cu alte cuvinte, interviul perfect.

Dar cum interviul perfect nu poate sa fie perfect decat o data in viata si nici atunci, iata ca vine si intrebarea bomba: „Mi-ai spus ca pana acum ai avut un job creativ, unde ai avut libertate de executie. Ce parere ai despre un job in care trebuie sa lucrezi respectand anumite reguli?” Hopa, ceva nu suna bine! Incerc insa un potential raspuns potrivit: „Nu cred ca ar fi vreo problema. Sunt o persoana orientata catre rezultate si cred ca acestea sunt cele mai importante, mai putin modul in care le indeplinesti.” Cum intr-adevar era raspunsul corect, mi se explica in continuare ca job-ul, care conform job description-ului era unul decent de creativ si presupunea si ceva strategie de marketing, cerea, de fapt, munca fara nici cea mai mica putere de decizie, repetitiva, prin intermediul unor programe dezvoltate la nivel intern. Practic, trebuia sa fii un mic robotel, care sa primeasca „ordine” si sa le puna in practica.

Pai, ma gandesc eu, asta nu e ce vreau, nu? Si totusi, asta se intampla de cele mai multe ori. Marile companii la nivel global, in cautare de reduceri masive ale costurilor, vin in Romania pentru a angaja forta de munca ieftina. Strategiile, politicile si obiectivele evident ca se stabilesc la nivel inalt, in compania mama, iar executantii (aka noi, romanii, forta de munca ieftina si fara pretentii) fac ce stiu sa faca mai bine pentru un amarat de ban: executa.

Nu zice nimeni ca nu exista si companii mari care isi „asculta” angajatii, dar exista, din pacate, si multe altele care nu ne vad decat ca pe niste obiecte usor de reciclat si inlocuit. Oare chiar asta si suntem …?

 

Anunțuri

Tag-uri:, , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Toane Raw

O reteta raw pe zi

The Fierce Banana

Boring monkeys should fear me!

Ligia Pop

Autor, Raw Chef, Consultant Nutriție

someoneDIDthis

If you do something do it properly or don't

Tamboi's Blog

Just another WordPress.com site

Ink4thought

Life's journeys

DIYro: Fă-o chiar tu!

DIY în limba română

JOS GATITUL

clorofila cu lamaie

%d blogeri au apreciat asta: